Salvatori
„A acționa sau a rămâne pasiv depinde, în ultima instanță, de decizia de a accepta sau de a respinge participarea la comiterea unei crime abominabile, chiar atunci, sau mai ales atunci, când crima are acoperire legală” (Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului din România, Raport final, Polirom, Iași, 2004, p. 294).
Curajul ieșenilor ne-evrei de a salva viața evreilor care urmau să fie persecutați în Pogromul de la Iași a fost recunoscut prin acordarea titlului de „Drept între Popoare” de către Institutul Yad Vashem din Ierusalim. Până în prezent, șapte cetățeni români care au sprijinit evrei în timpul Pogromului de la Iași au primit titlul amintit. Acte de solidaritate poate că au fost mult mai multe, fără să fi fost consemnate în documente, rămânând în memoria celor ajutați în situații-limită.
Indiferent de categoria socială sau de funcțiile deținute ale celor care și-au pus în pericol viața pentru a salva evrei, actele lor de solidaritate nu au ținut cont de mize financiare sau politice, ori de alt tip de recompense, ci de datoria lor morală de a nu rămâne pasivi în fața crimelor comise pentru simplu motiv că cei vizați erau diferiți.
Viorica Agarici
A fost președinta Crucii Roșii românești în orașul Roman. A ajutat supraviețuitori evrei din „Trenul morții” după Pogromul de la Iași.
Credit foto: Yad Vashem
Beceanu Dumitru
Farmacist de profesie. Deținea o farmacie în Iași și era ofițer în rezervă al armatei române. La 29 iunie 1941, când a început Pogromul în Iași, Beceanu le-a propus celor doi angajați evrei să se ascundă în apartamentul lui, care se afla deasupra farmaciei. Aproximativ 20 de evrei și-au găsit adăpost acolo.
Credit foto: Yad Vashem
Elisabeta Ștrul (Nicopoi)
Datorită lui Nicopoi, familia lui Ștrul (șapte persoane), au fost salvați în timpul Pogromului de la Iași, la 29 iunie 1941.
Elisabeta Ștrul (Nicopoi) in Iași, 1940s.
Credit foto: Yad Vashem
Pântea Nona
În timpul Pogromului de la Iași, a oferit unui număr de 6 evrei, care locuiau în casele din vecini, adăpost în camera ei.
Profir Grigore
Inginer, era directorul morii de făină Dacia din Iași. În iunie 1941, când a aflat că evreii erau încolonați și duși la secția de poliție, a angajat noi muncitori, i-a dus la moară și i-a pus să descarce sacii de făină, salvându-i de la a fi uciși.
Simionescu Constantin
Avocat, decanul baroului Iași. În timpul războiului, Simionescu a ajutat 10 evrei, majoritatea din familiile Spiegel, Sapira și Siegler, care trăiau în Iași. Simionescu l-a luat pe Fred Spiegel, de 16 ani, împreună cu frații lui, sub aripa sa protectoare, după ce tatăl lor fusese în „Trenurile morții”, iar mama fusese arestată pentru că se găsise făină asupra ei.
Sion Mircea Petru G.
În timpul războiului, a fost unul dintre puținii oameni care i-au ajutat pe evrei în mod activ, cu riscul propriei vieți. După numirea ca judecător la un tribunal militar, el a intervenit activ în favoarea evreilor și pentru unii dintre ei a obținut eliberarea din lagărele de muncă. Sion a ascuns aproximativ 15 evrei în casa lui din Iași și pe proprietatea familiei lui din afara orașului.